Un poet, cugetand in scaunul sau cu radacini
Iscaleste o melodie ce-i suna-n cap
Dar pe foaie cuvintele nu-i incap...
Isi strabate constiinta-n lung si-n lat.
Cu grija, traseaza fiecare cuvant ca pe-o harta
Nestiind urmatorul pas, si totusi reusind sa te ghideze-n scoarta
Poftindu-te sa deschizi poarta infinitului
Ca un vanator momind prada-n plasa incipitului
Curg stele pe coala, creand gauri negre in mintea cititorului
Facandu-l sa realizeze realitatea viitorului
Cand totul va fi preschimbat in necunoscut
Iar privirea se va transforma din arma-n scut.
No comments:
Post a Comment